ORANJ LOSTRIȚĂ

Spectacol găzduit de Teatrul Dramaturgilor Români

Distribuție: Mihai Căpățînă, Georgiana Vrațiu, Altan Safta-Zecheria, Beatrice Rubică, Cristi Constantinescu, Denisa Mikesz, Armine Vosganian, Florin Kevorkian, Radu Catană, Gabriel Costan
Un spectacol de: Armine Vosganian
Scenografie: Diana Nistor
Muzică: Mihaela Vosganian
Regie video: Bogdan Dincă

Comedie neagră cu final straniu. Despre artiști, AI și o dimineață pe plajă în Vama Veche.

„Poate singurul spectacol de teatru despre film” – critic Irina Margareta Nistor

Pe o plajă din Vama Veche, Mihai, un regizor în pragul crizei de 40 de ani, primește vestea care îi poate schimba viața: scenariul lui a fost selectat de o platformă internațională într-un concurs de scenarii. E euforic. Vrea să se apuce de scris. Dar intimitatea lui e invadată, rând pe rând, de foști colegi de breaslă, actori consacrați, ego-uri vechi, conturi nereglate.

Ce începe ca o reuniune de vară devine o confruntare amuzantă și incomodă despre lupta pentru autorat, vanitatea în artă, oboseala de a „ieși în față” într-o lume saturată de zgomot online și de inteligență artificială.

Zece actori, un text adnotat cu pixul, o plajă, un final care nu se uită ușor. După un turneu prin țară (Gherla, Baia Mare, Bacău) și mai multe reprezentații la TNB, Visul unei nopți de Vamă și-a strâns deja un public care vine să-l vadă a doua, a treia, a cincea oară.

„Cu o inteligență la rândul ei artistică, regizoarea a utilizat registrul comic pentru a capta spectatorul în buna tradiție a efectelor ilariante stârnite de o situație, o confuzie, un defect al personajului, un dialog cu vivacitate, trimiteri la alte situații, personaje, moravuri actuale. Visul unei nopți de VaMă este plin în prima lui parte de asemenea flash-uri comice și ironice, într-un fel de efervescență intelectuală acidulată ca o șampanie franțuzească. Pe alocuri, râzi cu lacrimi de avatarurile fostelor vedete în lumea de azi, look-ul și ifosele lor desprinzându-se parcă de la sine din emisiunile duminicale de după-amiază pentru nostalgici, de la posturi TV tot mai greu de găsit în bandă. Noi încă recunoaștem personajele și referințele la ele, dar schimbarea e atât de rapidă și profundă, încât râsul ne va îngheța pe buze. Peste un timp nu va mai fi nimeni care să înțeleagă de ce râdem; și noi înșine vom fi în plină confuzie și criză de sens.” – conf.univ. dr. Daniel Cristea Enache

„Pac pac. Primesc o invitație la teatru. Îi zic fiică-mii care lucrează în industria cinematografică, «hai cu mine la teatru, soro!». Visul unei nopți de Vamă. Am zis, nah, lumea zice că-s vamaiot și drept pt care mă invită la o piesă cu nume de vamă. Fii-mea, snoabă cu școala la Londra, zice sec: «Mneah, nu pare ceva de văzut». Eu îi spun: «...dacă-i regizată și rescrisă după Teo Herghelegiu de către fiica președintelui U.S. Scriitorilor din România, eu nu cred că-i slabă... Eu mă duc». Și m-am dus. Și am râs o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori și tooot așa. Și eu râd greu. Țara râde și mai greu, că-i tristă. Duceți-vă, nn. Ca să râdeți, că nu prea mai e nimic de râs, nici în film, nici în teatru, nici la televizor.” – jurnalistul Liviu Mihaiu