„Întoarcerea acasă” în regia lui Botond Nagy, este un spectacol despre război, despre morţii patriei, dar și despre absurdul sacrificării inutile de vieţi umane. Realitatea crudă a zilelor pe care le trăim, și care se derulează la câțiva pași de noi, ar trebui să ne trezească din somnul indiferenței. Măcar să ne punem întrebări, dacă altfel nu putem schimba mersul lucrurilor, iar apoi să reflectăm la cum trebuie privită viața și moartea deopotrivă.

„Cred că în școală am înțeles pentru prima dată ceva din moarte, când am fost la înmormântarea bunicului meu. Era și prima ceremonie de acest gen la care am participat. Am înțeles doar două lucruri: lacrimile mamei mele, care izbucnise în plâns la aflarea veștii și, peste 4 zile, când preotul mi-a spus să arunc o mână de pământ peste sicriu. Atunci am simțit, poate pentru prima dată, sentimentul ireversibil al unui gol surprinzător de plăcut, dar atât de greu de digerat mai departe. Dacă mă întrebi, da... îmi este foarte frică mai ales de moartea altora. Iar în acest prezent, mai nou mă cutremur când văd un bloc imens cu etaje multe, fiindcă inevitabil mă gândesc la blocurile bombardate la doar câțiva kilometri distanță de mine. Da, văd acele găuri negre în mijlocul lor și știu că ești sătul să mai auzi asta, și eu sunt, dar nu te pot lăsa să le uiți. Acest spectacol nu va fi despre uitare, nu va fi despre vindecarea rănilor sau alte pachete de oferte de speranță. Sper din tot sufletul, că acest spectacol va fi onest cu prezentul nostru de care ne place să uităm. Dar niciodată nu uităm sărbătorile, pentru care ne întoarcem deseori acasă, niciodată nu ne uităm mama, nici măcar atunci când suntem orfani. Nici atunci când Ea nu mai este. Fiindcă mereu căutăm lipsa unui om în altul. Și spunem cu atâta ușurință : „ Ești la fel ca... vorbești precum... îmi amintești de... de El, de Ea.

Îmi doresc ca acest spectacol să ne adune într-o sală, unde împreună conștientizăm ceva dintr-o lume din care nu ne putem sustrage și mai întâi de toate să o vedem așa cum este ea: cu toți morții, care nu se mai întorc niciodată. Un altoi și-o rădăcină... Moartea n-are nici o vină... Și va spune cum a fost... Vă vom spune cum a fost...” – Botond Nagy, regizor

Echipa de producție:

Un spectacol de BOTOND NAGY

Scenografia: Andreea Săndulescu

Muzica Originală & Sound Design: Claudiu Urse

Dramaturgia: Ágnes Kali

Light & Video Design: Cristian Niculescu

Coregrafia: George pop

Asistent Scenografie: Ioana Ungureanu

Distribuția:

Bogdan Amurăriței, Răzvan Bănuț, Horia Butnaru, Cristina Florea, Diana Lazăr, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Cătălin Ștefan Mîndru, Clara Popadiuc