de Bertolt Brecht
Traducere: Isaiia Răcăciuni, Ion Cantacuzino și Gelu Colceag

Regie:Gelu Colceag

Distributia:

Mackie Șiș:Marius Manole
Dl Peachum:Mircea Rusu
Brown:Silviu Biriş
Dna Peachum:Tania Popa
Polly:Aylin Cadîr/Teodora Calagiu
Lucy:Medeea Marinescu
Jenny Speluncä:Emilia Popescu
Filch:Rareș Florin Stoica/Ciprian Nicula
Mathias Biștar:Ovidiu Cuncea
Jakob Sfarmä Țeste:Alexandru Georgescu
Robert Fierăstrău:Mihai Verbiţchi
Walter Salcie Plângătoare:Orodel Olaru
Jimmy:Silviu Mircescu/Mihai Munteniţă
Smith:Daniel Hara/Mihai Munteniţă
Părintele Kimball:Eduard Cîrlan

Orbi, Cerșetori, Polițiști:Rareș Florin Stoica/Eduard Cîrlan/Alexandru Nicolae Mihai/George Olar/Tiberiu Enache/Horațiu Furnică/Adrian Justin Ilie
Cocote, Orbi, Cerșetori:Andreea Alexandrescu/Irina Noapteș/Beatrice Rubică/Oana Laura Gabriela/Cristiana Ioniță/Roxana Colceag
Orchestra:Lucian Maxim (percuție / percussion), Ligia Dună (pian / piano), Marius Leau (vioară / violin), Marius Grigorescu (clarinet), Cristian Nicolae (trompetă / trumpet) ,Ciprian Partenie (trombon / trombone), Răzvan Mihai Grigorescu (chitară / guitar

Pauză: Da

În Soho, cartierul londonez al teatrelor de revistă, seducătorul gangster Mackie-Șiș se bucură din plin de cuceririle sale ducând la altar pe Polly, fiica lui Peachum ‒ „regele” cerșetorilor. Simțindu-și afacerea în pericol, soții Peachum pornesc un „război” împotriva temutului interlop care, cu ajutorul poliției, e întemnițat și condamnat la moarte prin spânzurare. Ca prin minune, Mackie este salvat de un ordin de grațiere al Reginei proaspăt încoronate, care îl primește în rândul nobilimii, numindu-l Cavaler!

Montată pentru prima dată la Teatrul Schiffbauerdamm din Berlin, în 1928, „Opera de trei parale”, scrisă de Bertolt Brecht pe muzica lui Kurt Weill, ‒ satiră usturătoare îndreptată împotriva societății burgheze corupte ‒ cucerește de la primele acorduri muzicale devenind una dintre cele mai cunoscute și jucate creații ale culturii germane.

Prezent în mijlocul marilor probleme ale vieții europene, proeminentul dramaturg și teoretician aduce în atenție probleme de stringentă actualitate propunând soluții din poziția revoluționarului și a reformatorului de teatru. Celebrele song-uri, cuplete intercalate în text și cântate de diferite personaje, cu un pronunțat accent de denunțare și rechizitoriu, comentând faptele și exprimând o atitudine, vin să susțină celebra teorie brechtiană a distanțării critice a spectatorului.