Departamentul de Actorie, Master Pedagogie Teatrală

Acest spectacol este realizat pe modelul de devised theater and performance și a apărut datorită participării mele și a colegilor mei, în regim de voluntariat, în cadrul parteneriatului stabilit între Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”- Master Pedagogie Teatrală și ONG-ul S.O.S Satele Copiilor.

În acest spectacol neconvențional, am cules și transpus poveștile copiilor instituționalizați pentru a le auzi și dumneavoastră. Oare copiii instituționalizați care nu își cunosc părinții pe cine dau vina atunci când li se întâmplă ceva nefericit în viața lor? Tu ai acest DAR sub umbrela căruia îți justifici și scuzi acțiunile. Ce triști am devenit, folosindu-ne de scuze și de învinovățiri.

234/ 299/ 2002: Mie îmi place să mă joc mereu! Ție? Uite, eu am superputerea de a mă juca. Aici pot fi oricine și orice. Și totul poate fi oricum. Vezi?! Am închis ochii și îți citesc gândurile. Asta e superputerea mea.

Undeva un copil vrea să se joace pentru a-și apăra lumea imaginară.

308/ 342/ 2014: Să știi că mie îmi plac trenurile! Gările, locomotivele, șinele, macazurile, peroanele, persoanele, băncile, biletele, oamenii, gările, gările, gările... și sunetul de locomotive... Când o să fiu mare o să mă fac mecanic de locomotivă.

Altundeva un copil se joacă de-a mama și tata, în speranța că îi va regăsi.

222/ 406/ 2009: Când eram mică-mică, mică de tot! îmi doream să cânt. Atât de mult cântam....Dumnezeule! Cum deschideam gura, cum plecau toți musafirii. Vă dați seama?! Făceam asta înainte de desert. Ei plecau și eu mâncam toate bunătățile.

Lângă tine un copil își pierde bucuria de a se mai juca, de a mai cânta, de a mai zâmbi, de a mai trăi.

225/301/2021: Eu am avut un iepuraș când eram mică. O chema Micșunica.

531/ 320/ 2020: Eu am avut un văr cu care mă jucam. Dar, cred că odată ce creștem mari... Nu știu, ceva se întâmplă și... a dispărut. Nu știu unde. Undeva.

441/ 109/ 2011: Îmi place să citesc, să desenez, să scriu, să călătoresc. Am fost pe Tâmpa. Știi unde e Tâmpa?

710/ 154/ 1998: Iubesc cafeaua! Mama bea foarte multă cafea. Dar, știi, nu am cunoscut-o niciodată! Doar mi-am imaginat-o. E mereu prezentă în amintirile mele confecționate din viața altora. Nu am fost norocoasă ca tine!

442/ 357/ 2002: Eu când o să fiu mare, mare o să mă fac doctoriță. Sau nu, polițistă. Ba nu, medic de animale. Și animalele sunt oameni, nu?

349/ 189/ 2016: Când o să mă fac mare... mare de tot... o să... o săăă...

Undeva, copilul din tine caută speranța. Undeva, copilul din tine crede că lumea e plină de bine. Alteori de dragoni cu trei capete, de dinozauri, de zâne, de unicorni, de iubire, de pace și de liniște, de jocuri, de copii, de râsete de copii, de planete pline cu copii, de stele și de sisteme solare... dar ție totul îți pare atât de îndepărtat-îndepărtat și uiți că toate acestea sunt la tine, copile! Joacă-te! Joacă-te în viața asta.

Regie: Florin Liță

Distribuție: Alexandra Corlan, Gabriel Hrițcu, Andreea Moustache, Alexandra Pribeagu, Simona Pustianu, Emanuel Varga.

Sound Design: Andrei Sebastian Georgescu