Stația 13, după schițe, piese și poezii de I.L. Caragiale

În februarie 2020, când se împlineau 168 de ani de la nașterea lui I.L. Caragiale, regizorul Alexandru P. Rusu a dorit să marcheze acest moment printr-un spectacol reprezentativ pentru comicul, poezia, profunzimea prin care s-au remarcat scrierile dramaturgului. Stația 13 aduce împreună personaje celebre ale lui Caragiale, precum Rică Venturiano, Zița, Cetățeanul Turmentat, dar pe care le regăsim în contexte inedite, alături de alte personaje mai puțin cunoscute din schițele dramaturgului (C.F.R., Lună de miere, Art. 214), dar la fel de ofertante și savuroase. Toate acestea încadrate de emoția poetic-realistă a poeziei lui Cristian Popescu, Caragiale n-a existat.

Universul lui Caragiale este inconfundabil, este un univers care uneori frizează absurdul, alteori este încărcat de o poezie subtilă – cu această ocazie, îl veți descoperi și pe Caragiale poetul, o latură a sa pe nedrept trecută cu vederea până acum.

Caragiale este eternul nostru contemporan, de aceea este și va fi actual în orice epocă, reprezentând o esență a specificului românesc, pe care numai el a știut să o surprindă atât de nuanțat, cu o ironie benignă, cu duioșie și înțelegere. Stația 13 își propune să valorifice bogăția universului caragialesc și să aducă în lumina scenei aspecte mai puțin explorate din opera lui Caragiale.

„Ideea de a regiza acest spectacol mi-a venit în momentul în care mă aflam în casa unde a locuit Ion Luca Caragiale timp de 2 ani, înainte de a emigra în Germania. Atmosfera acestei case mi-a oferit un impuls profund, o dorință enormă de a mă apropia de opera clasicului nostru. Spectacolul Stația 13 conține celebrele personaje ale lui Caragiale, care se întâlnesc într-un tren metaforic, intersectându-și destinele.” (Alexandru P. Rusu)

„Am crezut mereu că I.L. Caragiale este un dramaturg ce depășește orice curent sau modă, este atemporal prin felul său subtil, de fin psiholog, de a înțelege caracterele umane, de a scoate la lumină defectele, slăbiciunile și neputințele noastre, dar în cel mai benign mod posibil. Nu este niciodată momentul nepotrivit să montezi Caragiale, astfel că atunci când Alexandru P. Rusu mi-a propus această joacă, am acceptat-o ca pe o provocare frumoasă. Ca pe o oportunitate să îl descoperim pe dramaturg și altfel decât prin lucrările sale cele mai cunoscute, să arătăm publicului că resursele sale sunt inepuizabile.” (Silvia Dumitrache)

„Pentru mine, parcursul repetițiilor la textele lui Caragiale din spectacolul Stația 13 a fost unul de maturizare. Am pornit cu toții pe drumul ăsta, cu entuziasm și deschidere către orice avea să ne ofere, mai ales că era vorba de un spectacol independent, însă în tandem cu vremurile nu tocmai ușoare. În mintea mea, tot ce era legat de Caragiale, însemna grotesc, pamflet, comic de situație, de caracter, de limbaj și așa mai departe. Caragiale nu a încetat să însemne acel critic al moravurilor românului, însă, datorită viziunii regizorale, a căpătat și o nuanță mai profundă. La final, spectatorul trăiește o detașare de tot ce a văzut pe scenă până atunci. Toată agitația, zgomotul, gara cu personaje, îmbulzeala din tren cu țipete și cântec, sunt aduse în final la tăcere. Dacă până atunci spectatorul a râs privindu-și formele în oglinda deformatoare, acum înmărmurește emoționat recunoscându-și chipul și trăsăturile.” (Ana Maria Bercu)

„Am apreciat faptul că la repetiții atmosfera de lucru era relaxată, iar acest fapt îmi conferea libertatea de a crea și căuta noi direcții spre a explora aceste situații si personaje. Abilitatea lui Alexandru P. Rusu de a lucra cu actorii mi-a demonstrat ca este un regizor maleabil, care oferă încredere și siguranță. Stația 13 este locul unde simt că pot înflori ca artist, deoarece situațiile scenice îmi oferă posibilitatea de a cerceta zone diferite de joc și de a jongla de la un personaj la celălalt cu rapiditate și acuratețe. Comedia lui I.L. Caragiale presupune o matematică mentală, fizică și spirituală, ce doar un geniu o putea pune în pagină, pentru ca noi, actorii, să o putem savura atunci când îi găsim tempoul potrivit. Ceea ce putem perfecționa ține de sudarea grupului ce se va produce în timp, prin constanța și implicarea tuturor membrilor, iar acest demers va face ca spectacolul să fie tot mai bun.” (Andreea M. Moustache)

Stația 13, după schițe, piese și poezii de I.L. Caragiale

Regia: Alexandru P. Rusu

Adaptare scenariu: Silvia Dumitrache

Scenografia: Ileana Zirra

Muzică: Sarah Mitrofan

Grafică: Mădălina Sinoae

Cu: Edi Cârlan, Ana Maria Bercu, Remus Stănescu, Andreea D. Mustache

Spectacol organizat și produs de Syarela Arts

Cu sprijinul: Primăriei Capitalei prin ARCUB, Radio Deea, Mingopol Arts

Spectacolul face parte din programul proiectului Stagiunea Artelor Performative de la ARCUB.