Ideea eviscerarii romanului lui Dostoievski a pornit, asa cum porneste orice intiativa in lumea asta naiva si visatoare a oamenilor de teatru, cu o discutie intre doi oameni. Unul dintre ei e cel care va scrie, celalalt e Ionut Visan.

“Hai sa facem “Crima si Pedeapsa”, a spus Ionut, si eu aproape imediat am aprobat.

Ce am repetat noi in vremurile astea cu orizonturi idoielnice, reteta cu ingrediente secrete carevasazica, se va revela in forma unui spectacol in care miza nu consta doar in rezolvarea anchetei criminalistice, ci mai degraba pune accentul pe importanta confruntarilor intre un suflet haituit si un anchetator atipic.

E un joc de-a sorecele si pisica, in care un procuror care se lasa purtat de fantezie, si un suspect al carui curaj se prabuseste treptat odata cu savarsirea crimei, se intalnesc la granita intre vis si realitate.